hqdefault.jpg

Floriana Ungureanu este de formare lingvist, traducător și interpret, dar nu s-a oprit la măiestrirea cuvintelor în limba sa nativă și dintr-o altă limbă în cea proprie, ci a căutat să descopere sensurile ascunse, să experimenteze în practică ce înseamnă viața spiritului ca și experiențe palpabile la granița dintre realitate și irealitatea imediată. Astfel că a devenit terapeut Reiki, și tehnician maseur, a studiat terapia cranio-sacrală, radiestezia, autocontrolul, artele marțiale, tehnici de șamanism și magia sunetelor.

A descoperit și i-a dezvăluit mai departe într-o carte acele ființe magice pe care le numim dragoni, lucrând în mod frecvent și obișnuit cu ei, și cu alte spirite elementale. Fără a face discriminare între lumină și întuneric își numără printre prieteni, ghizi și cunoștințe numeroși arhangheli, maeștri ascensionați, extratereștri și alte ființe de lumină sau întuneric, întrupate sau nu.

Consideră că cea mai bună practică de urmat, atât în viața de zi cu zi, cât și în cea spirituală este cultivarea discernământului, căci nimic nu este doar alb sau negru, experiențele sunt precum un carusel care te obligă mereu să îți cauți centrul de echilibru.

Ce înseamnă să fii șaman? Spus simplu, să ai curajul de a da buzna în ritm de dans acolo unde îngerilor le e teamă să pășească de teamă că își vor pierde aripile. Uneori înseamnă să fii capabil de a face lucruri pe care alții, de frică, de milă, de silă, nu s-ar gândi vreodată să le încerce măcar... Înseamnă disponibilitatea de a testa pe pielea lor rețete abia acum inventate sau în curs de a fi inventate, de a sări în gol fără a ști dacă va exista o plasă de prindere. Cu toate acestea, atenția lor este atât de concentrată pe lumea fizică încât reușesc să o străpungă până îi descoperă esența.

Există cei care își stabilesc drept țintă cerul și călătoresc de la manifestare la esență, și pe urmă sunt cei care fac drumul invers, de la esență la manifestare în planul fizic; și sunt șamanii, care circulă în ambele sensuri.

Șamanul este pasionat de divinație, de modul în care, deși pare aleator, universul aranjează lucrurile, aruncă zarurile, trage cărțile în joc, și este maestru în interpretarea semnelor și în observarea fenomenelor. El nu va trage niciodată concluzii finale, pentru că știe că jocul nu se încheie niciodată, este infinit, și în orice moment o altă aruncare, o altă extragere, de fapt, o altă interogare a destinului va arăta că nu ești sigur de el, și-l va remodela, va deschide o altă cale.

Șamanii sunt ancorați în planul fizic prin instrumentele lor de lucru, talismane, tobe, clopoței, pene, cristale, plante.

Personal, sunt mult prea atașată de cristalele care îmi umplu casa și buzunarele, golindu- le în același timp de niște sume semnificative, fără să regret vreun moment însă. Iar de la primul bol cumpărat în urma unei experiențe care mi-a răsturnat modul în care percepeam sunetul - pentru mine sunetul era motorul care mă punea în mișcare, orice fel de sunet, și dintr-o dată, sunetul era cel care se mișca înăuntrul meu, iar eu eram precum un burete care nu se sătura să îl absoarbă. Și de la un simplu bol am ajuns la o colecție; de la simpla plăcere de a cânta doar pentru mine am ajuns să atrag precum o sirenă și pe alții, încântați de efectul sunetelor fermecate. Bolurile mele sunt ca mine, în fiecare zi dornice să experimenteze ceva nou, să lucreze ceva mai mult, mai adânc. Cu ajutorul lor evaluez, căci ele îmi spun, în funcție de cât de mult sunt dispuse să ”cânte”, cât de deschis este cineva către ele, către receptarea și armonizarea cu ele; cu ajutorul lor curăț spații, corpuri, karmă, gânduri. Mă ajută să energizez și relaxez pe cei care altfel nu s-ar lăsa convinși că e în regulă doar să fie. Pe aripile eterice ale sunetelor lor poți pluti până în casa sinelui și a Sinelui și să descoperi comorile ascunse acolo, să te bucuri de ele, să le cunoști și inventariezi.

Ca sistem de lucru, evident că alegerea mi-a fost simplă, dintre toate sistemele de Reiki, preferatul meu este unul care nu prea e, mă rog, nu din zona clasică Reiki: AmaDeus, sistemul de vindecare mai mult șamanic al indienilor guarani, bazat în primul rând, cum spune și numele, pe iubirea față de dumnezeu, dacă îl iubești pe dumnezeu, îi iubești întreaga creație și orice formă de manifestare a ei, iar unde nu e iubire apare boala, moartea, dezechilibrul. Dacă echilibrul este restabilit, vindecarea are loc prin aliniere la starea de echilibru, căci pentru guarani nu există boală. Un sistem simplu, dar atât de greu de integrat, pentru că, deși puține, simbolurile sunt vehicule multidimensionale, avataruri și arhetipuri universale.

De altfel, sunt pasionată de numerologie, și mai ales forma ei exprimată prin mandale, pentru că obiceiul de a-mi transforma cunoașterea sinestezic nu s-a format acum , ci cu multe vieți în urmă, de radiestezie multidimensională, de metafizica chineză și sistemul lor divinatoriu și mai ales de tradițiile și obiceiurile moștenite din neam.